Fiecare tara si fiecare legislatura trebuie sa decida modalitatea optima de a echilibra tensiunile care se creaza asupra legiuitorilor, tensiuni care sunt create in urma faptului ca acestia trebuie sa reprezinte atat interelese circumscriptiei pe care o reprezinta, dar si interesele intregii natiuni, pentru ca se afla printre alesii tari. In cazul in care legislativul ar fi reprezentat de un numar prea mic de votanti, acest grup redus poate exercita putere nemasurata si dorintele si nevoile majoritatii pot avea de suferit. Organizarea de alegeri numai la nivel national poate priva grupurile minoritare etnice de drepturi si de interese si le poate oferi senzatia ca nu au nicio putere in statul respectiv.
Caracteristicile unei legislaturi individuale sunt de multe ori variate si legate de traditiile istorice si culturale ale unei natiuni sau unui stat. Legislaturile nu exista doar in democratii. Ele joaca de multe ori un rol si in regimurile nedemocratice. Un exemplu este Sovietul Suprem al fostei Uniuni Sovietice. Astfel de organisme legislative pur si simplu actioneaza ca stampile din cauciuc pentru politica guvernului. Ele dau legitimitate guvernului si contribuie astfel la stabilitatea sistemului politic ca un intreg. Acestea nu servesc ca un mijloc de participare populara, directa sau indirecta, chiar daca ofera un antreu in esaloanele superioare ale guvernului pentru cateva selectatii.
In regimurile democratice deschise, legislaturile iau o varietate de forme. O modalitate majora in care legislaturile pot diferi este in ceea ce priveste relatia lor cu sistemul politic global din care fac parte. De exemplu, o legislatura ar putea fi parte a oricarui sistem parlamentar sau a unui sistem de puteri separate – de obicei cunoscut ca un sistem prezidential. Aceasta distinctie este inradacinata in constitutia sistemului si are un impact major asupra rolului pe care este echipat legislativul sa il joace.
Intr-un sistem parlamentar, puterea executiva si liderii birocratiilor administrative sunt alesi sa fie responsabili pentru majoritatea in Parlament. In cazul in care regula este separarea puterilor, ca intr-un sistem prezidential (ca cel din Statele Unite), executivul si cabinetul sunt complet separate de corpul legislativ. Prin urmare, exista resurse, obiective si responsabilitati separate pentru legislativ. Nimeni (cu exceptia vicepresedintelui in cazul SUA), nu poate fi membru atat al executivului cat si al puterii legislative. In functie de dinamica de partid, cele doua ramuri pot fi in dezacord in ceea ce priveste prioritatile politice si legislative pe ordinea de zi. Info pe legis-tm.ro
Intr-un sistem parlamentar, legislativul este un parlament; intr-un sistem prezidential legislativul este un congres. Desi diferenta merge dincolo de simpla denumire, aceasta reflecta anumite diferente. Ca om de stiinta politica, James Q. Wilson a subliniat faptul ca radacina cuvantului Parlament este cuvantul francez “Parler” (a vorbi), in timp ce radacina cuvantului congresul este latinescul “congressus” (a veni impreuna, sau ansamblu) . In timp ce majoritatea legislaturilor se incadreaza in una dintre aceste categorii, unele legislative individuale sunt uneori inselatoare. De exemplu, legislativul maghiar este asemanator cu un parlament, dar numele sau este de Adunarea Nationala. In mod similar, in Rusia, cuvantul “sovietic” inseamna “consiliu”; Cu toate acestea, legislativul face parte dintr-un sistem prezidential.