Viata e nedreapta. Fraza de dinainte a devenit deja un cliseu. Mult prea folosita si in contexte in care chiar nu s-ar merita a fi folosita. Intotdeauna exista ceva mai rau si mai crud si mai nedrept decat ce te-a provocat pe tine sa rostesti acea fraza.
Suntem inconjurati de prostie, de falsa importanta pe care si-o dau unii sau altii, de ipocrizie, de demagogie, de multa lipsa de caracter, si nu in ultimul rand de multa psihopatologie!
Iti zici naiv: “Eu o sa ma stradui si o sa fie totul bine. Cine munceste din greu e rasplatit.” Am fost crescuti prost pentru vremurile in care am ajuns sa traim. Am fost crescuti in ideea ca daca tu te stradui vei putea face diferenta. Termenul de “straduinta” insa ne-a fost prost explicat si insuflat de mici. Corectitudinea nu mai exista. Lumea este a prostilor norocosi si a curvelor fara demnitate.
Nu in ultimul rand am fost crescuti in si cu frica. Frica sa actionam, de teama unor consecinte mai mult sau mai putin justificate. Teama ca vom ramane sa ne luptam singuri, ca vom fi priviti cu dispret de catre majoritatea dominata de caracteristicile de mai sus. Frica de niste legi pe care nu le respecta nimeni. Teama de a privi solutiile in fata si de a le pune in aplicare. Frica de a gandi liber, neconstransi de sistemul subred de invatamant care incearca sa ne strice gandirea.
Stiintific s-a demonstrat cat de inteligenti suntem toti in primii ani de viata. Inca de cand suntem invatati sa citim dupa modul traditionalist, scoala ne strica!
Ce ne lipseste cu desavarsire este initiativa de a schimba ceva. Avem destui “observatori” care analizeaza, critica pe toate posturile de televiziune, multi dintre ei vorbind in necunostiinta adevaratei realitati. N-am auzit de vreunul dintre ei ca ar fi luat vreo masura, ca ar fi mobilizat masele intr-o anumita directie, ca ar fi schimbat ceva, ORICE!
