Poveste de Craciun (capitolul II)

0
377

…continuare

craciun_1 (1)

Focul ardea cu putere in semineul cabanei. Afara incepuse sa ninga viscolit. Se lasase intunericul si frigul. Dar inauntru atmosfera tocmai incepuse sa se incalzeasca cu prima povestioara. Una din fetele din grup se ridica de pe divanul unde cu greu incapusera 8 insi si se indrepta spre masuta de langa geam. Si-a turnat ganditoare un pahar de vin, apoi la fel de meditativa si-a aprins o tigara. Dupa primul fum, a venit intrebarea:
– Si ce s-a intamplat cu Adina si cu Radu?
– Pai… voi ce credeti? El n-a putut trece peste infidelitatea ei si s-a destramat ceva ce incepuse frumos si amandoi credeau, naivi, ca va dura.
Cel care a dat raspunsul era cel care povestise in primul rand. Tanara cu paharul intr-o mana si cu tigara in cealalta se aseza pe masuta, atintindu-si privirea catre toti ceilalti 7 intinsi inca pe pat.
– Ok, e randul meu la povestit…

“Era toamna tarzie. Ba nu, taiati! Nu se intampla intr-un anotimp anume, intr-un timp anume. Tot ce stiu e ca se intampla prin secolul 21. Personajele mele nu au nume. Stiu doar ca era un EL si o EA. El si ea se intalnisera absolut banal, intr-un mediu social la fel de bun si propice dezvoltarii de relatii amoroase ca oricare altul. Nu era nimic extraordinar in felul in care se cunoscusera, nici in felul in care ajunsesera sa formeze un cuplu. Amandoi erau « in their 20’s », tineri si dornici de aventura si sa-si traiasca viata, fraza la moda in vremea aceea.

El era genul care braveaza in fata amicilor, care se lauda cu talentele sale de mare seducator. Un tip ambitios, care poza drept foarte increzator in fortele proprii, genul de om care stie sa intretina atmosfera la o petrecere, care stie sa cucereasca prin prezenta de spirit si glume desucheate, in fine, un tip care flirta cu usurinta, detinand un talent in domeniu. Ea, la polul opus, o fata cu simtul realitatii, care nu se sfia sa se arate asa cum este de-a adevaratelea si in fata amicelor si in fata necunoscutilor: adica o tipa cerebrala, haioasa, pasionala, calma – atunci cand era cerebrala si agresiva – atunci cand era pasionala. Hazul ei se tragea dintr-o doza foarte mare de ironie, uneori sarcasm si pragmatism duse la extrem. Prietenii ei se obisnuisera cu apucaturile un pic ciudate ale ei, iubitii aveau o oarecare dificultate in acest sens. Din acest motiv si probabil din altele relatiile ei nu durau mult.

Cand l-a cunoscut pe el, precum ziceam totul a inceput banal. Si tot ca o banalitate, el incepuse sa-i zica mai in gluma, mai in serios ca o iubeste si sa o intrebe daca si ea la randul ei simte acelasi lucru. Ea evita sa-i faca declaratii, si asta din cauza principiilor ei care ii spuneau, ca o voce interioara, sa mai astepte pana va fi sigura de sentimentele ei si sa nu arunce niste vorbe in vant, pe care mai tarziu le va putea regreta.

Cei doi erau de vreo cateva luni impreuna, cand INEXPLICABILUL s-a produs. Totul se derula frumos si, again, banal ca in orice poveste a oricarui cuplu. Ea incepuse sa realizeze ca il iubeste. Amandoi erau la fel de pasionali si se intelegeau la fel de bine ca dintotdeauna. Si probabil ca totul ar fi ramas la fel de comun si neinteresant daca nu s-ar fi produs finalul.

Era noapte. Erau la el acasa. El incepuse din acea seara sa se poarte straniu, de parca nu o mai baga in seama. El se considerase intotdeauna mai matur decat iubita lui, care era mai mica ca varsta decat el, si, aparent, mai lipsita de experienta de viata. Noaptea aceea a fost tortura pentru ea, caci el devenise rece si insensibil si ii refuzase placerea. N-au deschis subiectul esecului acelei nopti. Au trecut zile. El n-a dat nici un semn. Ea a tras de el pana cand si-a cules de undeva de jos, pierdut demult, orgoliul, si s-a hotarat sa nu se mai umileasca.

Nu a existat o discutie, o cearta, o bataie, o privire, nimic care sa indice sfarsitul. Totul a murit de la sine, neanuntat, neanesteziat. Singurul lucru care a marcat finalul a fost o scrisoare, scrisa de ea, din dorinta de a isi intipari siesi in minte PUNCT. Despre el nu se mai stie mare lucru. Nici despre ea nu se mai cunosc multe, decat ca a fost zdrobita, sfasiata, asa cum nu-si putuse vreodata imagina ca va fi. Si nimeni si nimic nu au putut s-o ajute sa-si revina, decat propria ratiune si ironie, bunele ei prietene care nu au parasit-o la greu.”

va urma…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here