…continuare
Atmosfera incepu sa se destinda cu aceasta ultima povestire. Marturisirea tipului starni atentia tuturor celor prezenti in camera de zi a cabanei. Intr-un tarziu, o voce se auzi dintre capetele stranse in jurul mesei.
– Noi sarmale nu mai mancam? Sau ne-am strans aici doar ca sa ne plangem de mila?
– Am si uitat de ele. Chiar m-a captat aceasta aventura.
– Da, si pe mine m-a impresionat…
– Nu prea are ce sa va impresioneze. Nu v-as dori sa va aflati in locul meu. Pot sa va spun ca am facut prostia vietii mele…
– Si baiatul? Mai stii ceva de el?
Raspunsul ezita sa vina. Tipul gandi o perioada raspunsul ce urma sa fie auzit pe o voce tremuranda.
– Da… Ultima scrisoare i-am scris-o cu lacrimi in ochi. Nu stiu daca mai am curajul sa continui acest joc. Nu pot sa-i fiu tata asa…
In clipa urmatoare, se ridica de pe scaun si iesi nejustificat pe usa.
– Nu stiu cum o fi, dar cred ca-l consuma foarte mult faza asta.
– Iti dai seama. Eu unul nu cred ca as rezista.
O singura persoana nu participase la discutie. Un baiat care statea sprijinit de cuierul de langa soba. Era Andu. De fapt, cred ca baiat ar fi prost spus. Avea 34 de ani. Ii placea sa ramana retras si sa vorbeasca mai la urma.
– In viata toti facem prostii pe care le regretam mai apoi.
Se hotarase sa rupa tacerea. Ascultase cele patru marturisiri si simti nevoia sa-si spuna parerea. In gluma, o voce ii contra raspunsul.
– Andule, am si uitat ca esti prezent. Ai reusit sa te trezesti?
– Nu stiu de unde ti-am dat impresia asta. Sa stii ca eu v-am urmarit pe toti si nu mi-a scapat nimic. Doar ca nu am vrut sa ma bag.
– Nu as vrea sa te…
– Ba da, poti si iti voi raspunde inainte sa ma intrebi. Poate ca multi nu ma cunoasteti cu adevarat, insa regret enorm ce mi s-a intamplat acum un an. Regret enorm ca nu am reusit sa pastrez o relatie de prietenie oferita de o persoana care insemna foarte mult pentru mine… Regret si poate ca voi regreta mai mult ca niciodata acest lucru.
– Nu mai bine ne-ai spune ce s-a intamplat?
– Ca sa ce? Ca sa stau si sa ascult critici si aprecieri?
– Nu neaparat…
– V-as spune doar asa ca sa nu luati ca exemplu spusele mele. Pentru ca sincer nu va alegeti cu nimic.
– Acum ne faci curiosi.
– Deci…
“Povestea mea s-a nascut dintr-o prietenie cu o fosta colega de liceu. Eram foarte apropiati si ne vorbeam de fiecare data cand aveam cate un necaz sau cand aveam nevoie de un sfat. Si cum relatiile se nasc din prietenii, am simtit dintr-o data ca suntem atrasi unul de celalalt. Am simtit amandoi cum ca nu putem sta deoparte si ca nu ne putem ascunde sentimentele. Am continuat ceea ce faceam si pana atunci, doar ca de data asta totul luase o intorsatura. Ii spusesem sa se mute la mine. Si de aici au inceput problemele.”
– Cea mai mare prostie pe care ai facut-o.
– Mersi ca m-ai intrerupt. Si de ce crezi asta, daca ai chef sa-mi raspunzi?
– Faza asta cu mutatul e cu doua taisuri.
– Da? Nu cred ca suntem la ora de noutati.
– Depinde de…
– Mai bine m-ai lasa sa termin sau nu mai spun nimic.
– Bai, ce-ar fi daca nu te-ai mai baga. Pe tine nu te-a intrerupt nimeni cand ai povestit.
– Ok. Poti sa continui.
– Mersi…
“Primul obstacol era ca lucram eu noaptea si ea ziua. Ne mutasem impreuna din dorinta de a fi mai aproape unul de celalalt, dar nu se prea vedea acest lucru. Eram destul de optimisti insa. Am tinut cu orice pret ca aceasta relatie sa nu dea gres. Nu ne-am certat niciodata si nu am fost suparati mai deloc. Asta pentru ca nu aveam motive. Timpul fugea pe langa noi si ne-am trezit in unele situatii in care nu ne cunosteam deloc anumite parti.
Stiam amandoi ca nu va dura. Chiar daca renuntasem la tura de noapte. Eram obisnuiti sa facem multe lucruri pe care le faceam inainte. Eram obisnuiti sa radem la cafea dimineata si sa ne gandim ca suntem intr-o cafenea, la ora 6 dupa-amiaza. Eram obisnuit sa cred ca vine la mine ca sa-mi spuna cum pot sa o ajut si ce sfat sa ii dau in legatura cu o problema de familie. Nu eram pregatiti pentru aceasta relatie. Stiam amandoi asta. Si o stiam prea bine.
Intr-o zi ne-am hotarat sa nu mai pacalim vietile. Sa nu mai credem ca suntem un intreg daca aveam individual locuri incomplete. Goluri pe care niciodata nu am fi reusit sa ni le astupam. Ea a fost cu ideea sa plece de la mine si sa incercam totusi sa ramanem prieteni. Nu ne-am mai vorbit de atunci. Dintr-o prostie…”.
va urma…
