Poveste de Craciun (capitolul VII)

0
420

craciun_1

…continuare

Un bubuit asurzitor invada camera populata de povestitori. Geamul de langa usa se sparsese fiind infrant de vantul violent si cazu in sute de bucati pe podea. Tanara sari ca arsa de pe scaun si tipa cat o tinura puterile.
– Cee maamaa draacului a mai fost si asta?
– Bai, calmeaza-te. S-a spart doar un geam.
Un alt tanar izbucni intr-un ras enervant.
– Cat de penal.
– Ce o fi asa de penal? Ne-am speriat cu totii.
– Eu nu.
– Hai, Andule, nu mai fi asa de bou.
– Tu nu vezi ca s-a cacat pe ea de frica.
– Ba, ma lasi. Vezi ca te cauta cineva pe-afara.
– Ha ha haa.
– Ia, gata. Incetati! Nu e deloc amuzant.

Tanarul care deschisese seara de povesti se duse sa stranga cioburile. In timpul asta, tanara speriata incerca sa-si ascunda frica intr-un pahar de vin. Alt pahar de vin. Al nu-stiu-catelea pahar de vin.
– Nu crezi ca ai baut cam mult?
– Cine, eu? Glumesti. Nu am nimic.
– Te-am intrebat cat ai baut, nu daca ai ceva. Si nu trebuie sa te ataci. Si-asa e destul de incinsa atmosfera. Stii doar ca in calitate de prietena, nu iti vreau decat binele.
– Ma simt bine…
Tanara neconvinsa ii replica in soapta.
– Deocamdata.
– Ce-ai zis?
– Ah, nimic. Ma duc sa astup golul de la geam ca inghetam naiba de frig.

Tipa era ametita si stia asta mult prea bine. Ultimul pahar de vin dat pe gat ii puse capac. Orizonturile incepusera incet-incet sa i se intunece si sa vada in pixeli. Intr-un final lesina si se prabusi ca o statuie lipsita de viata.

– Anduuleee!
– Rahat. Ce-a patit?
– Nu stiu. Vorbeam cu ea si brusc a cazut din picioare.
– E mult prea ametita. Cred ca un somn i-ar prinde bine.
– Hai sa o mutam pe canapea.
– Ok. Tine-o de picioare.
Nedumerita si totusi constienta, tipa mormai ceva descifrabil.
– Ce s-a intamplat?
– Nimic. Ai lesinat. Trebuie sa te odihnesti.
– Ia perna aia mare si pune-i-o sub cap.

Andu se calma si el dupa portia de ras de mai devreme. Cu un zambet pe fata ii spuse tinerei.
– Asta imi aduce aminte de vremea cand m-am imbatat si eu si am lesinat. Eram intr-un club cu prietenii si am facut un pariu. Ca o sa beau toata noaptea fara sa patesc nimic. M-am inselat. Am fost adus acasa de prietena si de un coleg de munca. Eram praf. Ziua urmatoare ma durea capul ingrozitor si nu eram inca lucid de-a binelea. Cat au putut sa rada astia de mine. Prietena mea s-a suparat atunci foarte rau pe mine.
– Andule, Andule. Nu te-ai schimbat deloc.
– De m-ai cunoaste tu…
– Cunosc ce vad si ce vad imi e de-ajuns.
– Ha ha ha. Daca zici tu. Eu raman un mister pentru toti. Inclusiv pentru mine.

In incapere frigul inca mai se simtea. Geamul spart fusese astupat cu un cort de tabara imens. Linistea plutea prin atmosfera. Parca nimeni nu mai avea chef de povesti. Timpul arunca in stanga si-n dreapta cu secunde si minute. Tinerii se priveau unul pe celalalt. Nu erau in pana de idei, doar ca hotarasera sa ia o pauza.

Din senin, Adela se ridica in picioare si isi facu simtita prezenta.
– Bai, unde e Sandu?

va urma…